Mi-am amintit, asa, nostalgic, de spalatul rufelor cu vreo cincizeci de ani in urma cand, evident, mama nu avea inca masina de spalat, dar avea din belsug ce spala! Precursoarea masinii automate de astazi era o unealta de lemn prevazuta cu o pavaza de metal ondulat pe care se "plimbau" rufele in sus si in jos, depinde cat naduf aveai. Daca erai mai "nervoasa", aveai toate sansele sa iti iasa rufele foarte curate si bine spalate!
Ca sa iti usurezi munca, te hotarai sa speli cu o zi inainte, nu asa, in secunda doi, hai "sa bag la spalat" o tura! Nu, in ajun puneai la inmuiat rufele sortite spalatului, impartite evident pe categorii de culoare si murdarie; toate primeau o portie de lesie mai diluata facuta din sapun ras si apa calduta cu care "dormeau" peste noapte iar a doua zi isi luau portia de frecat cu alt rand de apa si sapun pe "razatoarea" descrisa si prezentata anterior.
Fazele finale erau: albitul prin fierbere intr-un cazan, pentru albituri, tot pentru ele se mai punea in apa finala de clatit "albastreala", sa prinda o frumoasa nuanta de alb-alb, clatitul in mai multe ape reci, evident. Suplimentar, pentru lenjerii si alte fineturi, se prepara o scrobeala sau apret (un terci de amidon) ca sa aiba toate tinuta, sa nu stea flescaite pe pat sau pe unde le era locul, ca era jenant!
In cazul nostru, cum sedeam la casa si nu aveam apa curenta, pentru toate fazele spalat/clatit se scoteau din fantana galeti cu apa, fara numar, indiferent de sezon, ca doar se spalau rufe si iarna.
Apoi, bine stoarse cu bratele-putere din dotare, toate maldarele de rufe poposeau la o binemeritata odihna, in curte pe franghii...asa, natural, fara calgon, fara balsam.
Mirosul lor insa, cand erau adunate si aduse in casa, intrecea orice balsam! Pentru paza contra moliilor si o adiere mai placuta, prin dulapuri erau rasfirate buchetele de levantica sau busuioc.
Dupa cativa ani insa, a aparut in gospodarie detergentul Perlan, o masina de spalat Alba Lux, si lucrurile s-au simplificat. Mai intai, masina doar spala, pe urma a aparut alta care si incalzea apa. Apoi, stim cu totii, s-a instaurat binecuvantata era a masinii automate de spalat, slava aluia care a inventat-o!
Calcatul tuturor acestor mormane de rufe apretate sau ba e alta epopee...
Pe soba cu plita se afla in stand-by mai tot timpul un "fier" gata sa netezeasca; si cand spun fier stiu ce vorbesc. Conditia fizica buna era esentiala pentru manuirea lui. Munca s-a mai usurat odata cu aparitia celui electric, ne-am mai sters sudoarea cand s-a inventat fierul cu aburi si talpa SF, cu ioni, inox, teflon. Boierie, va spun eu!
Si cand rememorez toate muncile astea si inca multe altele, despre care o sa scriu candva, treburi facute in mod curent si fara fite de o femeie in gospodarie, ma gandesc ce buna e tehnologia de-acum, ne ajuta infinit si ne usureaza viata si, tot ne plangem! O sa dam vina pe serviciu, stiu, dar si mama avea serviciu si pe langa el sumedenie de treburi, ceea ce ma face sa cred ca tocmai astea iti dadeau o conditie fizica buna, chiar de invidiat, faceai fitness gratis si in aer curat. Si am vorbit aici doar de spalat si calcat, restul...casa, gradina, gatitul, nu le-am pomenit, cred ca de asta nu aveau timp de vaicareala, de la fitnessul domestic.
In fine, as fi ipocrita sa nu recunosc, la final, ca nu-mi doresc o incapere moderna, gen Laundry Room, imi doresc...
Pentru toate amintirile pe care le-am insirat aici sunt doar nostalgica!
Pentru toate amintirile pe care le-am insirat aici sunt doar nostalgica!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu