Companie...pe viata

In sfarsit, am ajuns la un subiect pe care ma gandesc sa-l abordez de mult. Am tot amanat, nu-mi gasesc usor cuvintele cele mai potrivite cand vine vorba sa scriu despre cele mai vechi, mai de nadejde, mai generoase, mai minunate si aproape singurele mele prietene: cartile.
Cat valoreaza pentru mine cartile nici nu as putea sa cuantific vreodata, pot doar sa ma bucur de tot binele de care am beneficiat datorita lor.

Cartile si lumea lor minunata te poarta unde doar gandul te poate duce si iti dezvaluie perspective extraordinare. Poate in decursul vietii tale nu vei putea calatori in toata lumea, nu vei putea cunoaste o multime de oameni din alte locuri sau culturi, nu poti cunoaste lumea si oamenii care nu mai sunt, civilizatiile de mult apuse, povesti stiute si nestiute despre persoane si personalitati, dar ai, pentru a reusi sa cunosti toate acestea, cartile si cititul.
Cred cu tarie in puterea cartilor de a ne imbogati mai mult decat lucrurile materiale, pacat ca in ziua de azi, pentru multa lume, sunt un lux. Chiar daca nu le mai putem cumpara asa usor ca altadata, putem imprumuta, cu conditia sa le restituim frumusel in starea in care le-am primit spre a ne imbogati spiritul cu ele.

Imi aduc aminte de vremurile ceausiste cand puteai cumpara niste "carti bune" la pachet cu alte maculaturi fara cautare (din lucrarile scriitorasilor fara talent care laudau regimul si altele asemenea), m-am pricopsit cu destule...de dragul celor cu care veneau la pachet. Nu stiu de unde si cum am prins drag de lectura, mai intai cred ca am prins drag de mirosul hartiei proaspat tiparite cand primeam carti noi la inceput de an scolar, e mult de cand detin microbul si nici nu am de gand sa ma vindec, macar daca ar fi contagios!

Trepte spre cunoastere

Nu cred ca voi avea vreodata cuvinte destule si potrivite sa-mi omagiez prietenele si sa le multumesc pentru tot ce mi-au daruit de-a lungul anilor.
Lor li se datoreaza ascutimea mintii, usurinta exprimarii, bogatia cuvintelor care iti vin in cap si asteapta sa fie scrise sau rostite. Sunt cel mai bun si de nadejde refugiu din calea multor lucruri care te dezamagesc, te dezgusta, te ranesc...

Stau cuminti si asteapta sa te poarte in calatorii, in razboaie, in tari stiute si nestiute, in universul artei, al stiintei, te faca partas la experientele de viata ale unor personalitati pe care poate ai fi vrut sa le cunosti...
Si nu, nu cred ca sunt invechita crezand in puterea cartilor, scriu totusi pe un blog....dar asta nu ma impiedica sa-mi fac timp de citit in fiecare seara si mai mult de sarbatori cand nu pot lucra de mana. E portia zilnica de binefacere!
Am vrut sa fie o pledoarie pentru drag de carti si citit insa, ma tem ca nu-i de-ajuns si ca am lasat pe dinafara multe lucruri pe care as fi vrut sa le spun, ca de obicei las nespuse cele mai importante idei...de care o sa-mi aduc aminte maine, poimaine...o sa mai scriu.

Astept insa nepoti pe care sa-i adorm cu povesti frumoase si sa-i molipsesc cu "citit".
Mi-am fotografiat niste carti vechi, din lecturile obligatorii de la scoala, cel mai potrivit loc mi s-a parut sa le asez pe masa, doar sunt hrana pentru spirit si companie pe viata!