Blue Mood

Daca tot ploua si lacareste afara de nu pot face mai nimic, nu ca n-as avea ce...zic sa pun de-o postare cu ceva asortat! 

Cum in viziunea mea apa si culoarea albastra sunt surori bune si nedespartite am strans cateva imagini care mi-au placut tare mult si mi-am zis sa le astern in pagina.

Ador paleta culorilor albastre in orice combinatie si sub orice denumire.  O fi devina si zodia?

Oare, asta o fi culoarea dorului? Mai mult ca sigur, intelepciunea populara e sfanta si verificata, altfel de ce ar exista expresia "de dor si de inima albastra"?

Mi se pare curata, eleganta- doar exista si albastru imperial, nu? Si... nu mai zic nimic, las imaginile sa vorbeasca:

 

Culoarea visarii si nemarginirii, o bijuterie de culoare!

Re-aranjarea milieurilor

Am promis mai zilele trecute ca daca imi iese o treaba de care m-am apucat, o sa va arat, daca nu, nu.

Si cum zic eu ca mi-a iesit destul de bine, sa va arat despre ce e vorba si ce am mesterit de un timp incoace.

Cum de cate ori faceam ordine prin dulapuri si suceam lucrurile de colo-colo, am tot dat peste o sumedenie de milieuri (pe care nu m-am indurat sa le arunc...cum nu ma indur sa arunc multe, desi ar trebui...) si mi-a casunat pe ele.

Mi-era mila de atata munca depusa pentru realizarea lor asa ca le-am tot sucit si rasucit si m-am hotarat sa le scot din conul de umbra in care zac de ani buni si sa le pun in valoare cumva! Sa le aranjez in alt fel decat pe mobila.

Si cum mie nu imi trebuie mult sa ma hotarasc, am facut mai intai o incercare-doua de proba, mi-a placut rezultatul si propunerea colegei mele Karla (care a avut curajul si increderea ca o sa iasa ceva din combinatia asta) a venit la fix si mi-a dat branci la treaba!

Treaba destul de migaloasa, dar la asta sunt tare! Bine ca nu am aruncat ghergheful, il mai aveam intr-o punga cu goblenuri, de-aia nu arunc cu anii tot felul de lucruri, nu sti cand iti trebuie, de regula imediat ce le arunci!

Au urmat multe operatiuni de insailat, cusut, decupat, reparat, brodat, crosetat pana la forma finala, dar zic ca mi-a iesit ceva in stilul meu, o combinatie intre vechi si nou, niste lucruri cu poveste si facute cu mult drag.

Deja ma gandesc la alte combinatii, am materie prima...si idei. Modelele astea sunt doar inceputul, mai urmeaza si alte re-aranjari.

Sa reciclam frumos, atunci...

 

Parfait cu...

...cu ciocolata si cafea. Vorba lui fiu'meu: daca mai pui si putin alcool, sunt cele mai bune trei chestii legale!

Mi-am zis sa incerc ceva fin si bun astazi, dupa ce am facut o plimbare grozava pe coastele Prundului si am stat de vorba cu o veverita si doi grauri...nu, n-am luat-o pe campii, doar pe dealuri!

Si ca sa ne rasplatim, dupa miscare si fiindca e duminica am pus-o de un Parfait cu ciocolata si cafea.

Toata treaba se compune din patru etape simple, adica: 

1 - am amestecat pe foc mic:

200 ml smantana pentru frisca

150 ml cafea espresso plus

1 lingurita plina cafea solubila

200 grame ciocolata  

Amestecate pana se omogenizeaza bine si date deoparte sa se raceasca.

2 - fierte pe bain-marie intr-o craticioara mica:

2 linguri pline lapte

30 grame zahar pudra

3 galbenusuri

Se fierb si amesteca bine, 2-3 minute pana amestecul face basici.

3 - se mixeaza pana se intareste bine:

200 ml smantana pentru frisca

4 - Se combina usor cele trei compozitii 1+2+3.

Se pune la congelator cu tot cu castron pret de o ora, o ora si jumatate, depinde cata rabdare au cei din jur...

Dupa care se scoate si se bate din nou cu mixerul pana devine spumos, se rastoarna in formele pe care le ai la indemana sau care iti plac si se pune din nou la congelator pentru 3 ore, spre enervarea nerabdatorilor!

Da, de ce-i trebuie sa stea atat?!

Ca sa se inchege frumos si delicios, de-aia...

Eu, in acest timp am scris postarea ca sa nu stau degeaba.

Dupa dorinta si imaginatie se serveste cu frisca, sos caramel, alune, nuci caramelizate, biscuiti amaretto...detalii.

Macrou glazurat

Daca v-ati plictisit de clasicele moduri de preparat pestele prajit zic sa incercati ceva nou si delicios. De exemplu, macroul cu glazura de sos soia si miere. La inceput am fost sceptica in privinta retetei si nu am crezut ca va fi pe placul "pelicanilor" mei dar m-am inselat, la sfarsitul mesei din tot platoul pregatit mai ramasesera doua amarate de bucatele...Deci, e buuuun.

Cel mai mult imi plac retetele care nu-s foarte sofisticate si nu presupun complicatenii de ingrediente si operatiuni. Asta e una dintre ele, o sa vedeti...

Am inceput cu pregatirea pestelui, cinci exemplare de macrou frumoase. L-am desfacut, spalat si filetat. Daca gasiti fileuri cu piele neaparat, e mai simplu. Am asezat fileurile intr-un castron presarate cu putina sare si am pregatit restul ingredientelor: 

2-3 linguri de faina

4 linguri cu sos soia

3 linguri cu miere

1 lamaie

o tigaie in care punem la incins ulei, nu foarte mult.

Si treaba e simpla, am tavalit binisor fileurile prin faina si le-am prajit pe rand in ulei incins, le-am scos pe un platou, am scurs intr-o cescuta putin ulei de la prajit dupa care am spalat tigaia si am trecut la preparatul glazurii. 

Am incalzit doar in tigaie fara sa fiarba mierea si sosul soia, am tavalit bucatile de macrou prajit doar pe partea cu piele prin glazura si le-am scos din nou pe platou. 

In glazura am mai picurat putin din uleiul pastrat de la prajit si am stors zeama de lamaie, dupa gust. Am omogenizat bine si am obtinut un sos delicios pe care l-am pus alaturi de peste si garnitura la masa, pentru cine mai doreste. 

Ca si garnitura m-am gandit la niste orez basmati, asa ca l-am pus la fiert in apa clocotita cu sare, l-am lasat la fiert cat scria pe pachet, l-am scurs si l-am rasturnat intr-un castron.

Am mai pus peste el o legatura de ceapa verde si una de patrunjel (din productia proprie, amandoua), tocate marunt si nu prea...

In farfurie, fiecare si-a mai garnisit pestele sau orezul cu sos, dupa preferinta.

Si uite asa, am mai incercat o varianta a pestelui prajit in afara de clasicul mujdei si prietena lui mamaliguta, cu toate ca nici ele nu-s de lepadat!

 

Crochete de conopida

Un aperitiv usor si de facut si de mancat, mai ales pentru cei care se stramba la conopida cum ca ar mirosi, ar avea gust ciudat si altele de genul...Crochetele acestea sunt foarte gustoase si usoare si cel mai important: nu sunt prajite in ulei ci coapte in cuptor.

Asadar, ne suflecam manecile in caz ca nu purtam maneci scurte inca si trecem la atac! Mai intai desfacem o conopida nu prea mare in buchetele, o spalam bine si o punem la fiert intr-un amestec de apa si lapte in parti egale, plus un praf de sare.

Intre timp, sa nu stam fara nici o treaba pregatim restul ingredientelor si anume:

2-3 cepe verzi taiate marunt

1 farfurie de supa cu branza rasa (cas, telemea sau diverse combinatii la indemana)

2 oua

1 legatura patrunjel verde tocat

4-5 linguri pesmet

sare si piper dupa gust

Cand conopida a fiert o scurgem frumusel si o lasam sa se racoreasca dupa care o taiem fin si o amestecam cu ingredientele de mai sus.

Trebuie sa rezulte o compozitie vartoasa ca cea pentru chiftele, daca nu are consistenta potrivita mai adaugam o lingura cu faina si omogenizam bine.

Pregatim si o tava unsa si acoperita cu hartie de copt sau tapetata cu faina dupa care, umezim usor palmele si luam din compozitie portii egale pe care le rulam si formam ca pe niste mici.

Le insiram frumos in tava si le dam la cuptorul preincalzit pentru 20 de minute la 180 de grade.

Le putem acompania cu o cana de iaurt sau o salata si cina e gata!

Asa cum spuneam, repede si gustos un aperitiv delicios, de sta cutu in coada...

 

Detalii

Intotdeauna am fost sigura ca detaliile fac diferenta, teoria e verificata in timp. De departe, lucrurile bine facute, cu responsabilitate, cu suflet si nu in ultimul rand "cu cap" ies din multime, se detaseaza de altele asemenea lor si le observi de la o posta...cel putin eu le observ. 

 

E suficient sa intorci pe dos un obiect de imbracaminte sau sa te uiti mai atent la detalii ca iti dai seama de calitatea lui si, extrapoland se poate verifica teoria asta intr-o multime de situatii.

Nu e doar cazul hainelor, ele sunt oricum ceva neinsemnat pe langa detaliile care fac diferenta in cazul caselor, decoratiunilor interioare si exterioare, gradinilor, bijuteriilor si exemplele pot continua.

Poate fara sa-ti dai seama iti raman in memorie franturi de imagini cu lucruri sau locuri care ti-au placut si ti-au ramas in minte tocmai datorita unor detalii, neinsemnate la prima vedere dar...de neuitat!

Un gard bine facut cu un detaliu de efect nu mai este doar un simplu gard, este unul la care poate te opresti sa-l admiri, este si cazul portilor de lemn cu multe detalii lucrate manual care au dainuit peste timpuri sa le putem admira si noi.

Obiectele de mobilier si de decoratiuni cu detalii bine realizate devin piese frumoase care ne dau o nota personala interioarelor. 

Niste detalii bine gandite pot scoate din anonimat o tinuta, o incapere, o casa, o masa, un parc...

Si nu e vorba doar de lucruri, cred ca detaliile fac diferenta si in comportamentul nostru si in modul cum suntem perceputi de semenii nostri. Ma gandesc ca n-ar fi rau sa avem grija la gesturi si  cuvinte, uneori sunt detalii...dar fac diferenta!