Nu cred ca exista aroma mai imbietoare decat a painii coapte !!
M-am nascut intr-o casa unde se cocea paine "profesionist"...in casa parinteaca aveam un cuptor mare, bunica era mestera la copt si veneau sa coaca paine femeile de pe cateva strazi vecine.Exista un intreg ritual....incepea cu o seara inainte cand veneau la buna sa se programeze si sa-si aduca portia de lemne pentru ars cuptorul.Apoi se apuca si mama de preparat in troaca mare de lemn faina bine cernuta...cartofii fierti si striviti...sarea...maiaua...distractia cu framantatul era rezervata pe a doua zi dimineata devreme...foarte devreme, cand mama se apuca de framantat bunica ardea cuptorul.Apoi troaca cu aluat se invelea bine in panzaturi tesute in casa si daca era iarna beneficia si de un cojoc !! Distractia incepea abia cand soseau vecinele si incepeau sa "dezbata" la gura cuptorului toate temele la zi....Imi amintesc ca azi forfota lor, "ritualurile", toate uneltele trebuincioase ....lopeti pentru paine, darg pentru jar, trocile de lemn, gripca de ras aluatul de pe ele...multe....Dar nimic nu poate fi comparat cu mirosul intins in toata casa si curtea !!! Gustul e alta poveste...la fel de buna si frumoasa ca si aroma....painea ajungea pentru o saptamana, ultima era foaaarte buna prajita pe plia sobei si "unsa" cu ceva !! Amintiri....dragi si vii chiar daca nu mai e nici buna, nici mama, nici aceeasi paine....
Colacii si placintele alta data....
Image via Love for all seasons
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu