Din lipsa maaaare de timp nu am mai scris demult ceva aici si mi-am cam pierdut exercitiul. Sper sa-mi revin si sa reusesc sa mai postez cate ceva din cand in cand. Vara ma tine ocupata gradina si nu ma indur sa stau in casa la calculator cand afara se intampla lucruri minunate si iarna ma inghesuie lucrul de mana pe care il neglijez toata vara! Categoric nu sunt o persoana care se plictiseste, nici nu cred ca am fost vreodata...
Ieri, ca de obicei sambata dimineata am fost la gradina sa-l bucuram cu o vizita si o oala de ciorba pe "paznicul" nostru Ramos si uitandu-ma la el cum ne intampina m-am intrebat, de ce nu sunt oare in stare oamenii sa se bucure asa sincer ca animalele, de ce au disparut bucuriile curate?! De ce...
Gradina asta e un loc minunat si binecuvantat unde ma pot aduna si incarca cu energie pozitiva, doar stand si privind in jur, asa...
De multe ori inchid ochii si "adulmec" aerul, de copil am fost convinsa ca anotimpurile si intemperiile au miros. Fiecare cu aroma specifica, clar.
Nu vi s-a intamplat sa auziti la cei mai in varsta ca "miroase a ploaie" pe afara? Eu stiu sigur cum miroase ploaia, zapada, primavara, vara toamna si iarna.
Cum miros diminetile, amiezile si serile, cum miroase inainte de furtuna sau inainte sa ninga...mireasma ierbii proaspat cosite si apoi a fanului strans capite!
Mirosul lasat in urma de turma de oi sau al serilor de vara cand vacutele vin de la pasune catre case, alene, "incarcate" cu povara dulce de lapte.
Poate ca sunt ciudata dar explicatia cred ca e simpla: pana la un moment dat am crescut la tara, in aer curat, pe vremea cand nu erau cate doua masini la fiecare poarta si mai mult ca sigur nu era atata poluare! Daca nu asta e explicatia corecta inseamna ca-s putin lunatica, ceea ce nu e exclus fiind nascuta in zodia Racului.
Stateam pe afara cat era ziulica de lunga, stiam cand se apropie ploaia sa ne strangem catre casa, ne bulgaream si ne jucam in zapada iarna pana cand faceau hainele turturi pe noi si nu ne mai simteam fata si picioarele!
Ploile calde de vara erau prilej de joaca si distractie, ne balaceam desculti si strangeam apa de la stresinile casei in cazane, sa ne spalam pe cap, nu aveam nevoie de balsam...
Toate astea au ramas in mine undeva pastrate si mai ies din cand in cand la iveala, de cate ori am vreme sa stau pe afara. Stiu, sunt anacronica, dar fericita ca am ramas cu aromele unor bucurii curate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu