Masina...de cusut

Au apus vremurile cand femeile se descurcau cum si cu ce puteau in privinta imbracatului lor si al familiei, cand mestesugurile si lucrul de comanda rezolvau imbracatul, incaltatul, textilele, mobila si multe altele. Daca aveai o revista gen Neckermann, erai cineva, aveai sursa de inspiratie si vedeai ce se poarta!

Din punctul asta de vedere, am fost norocoasa, bunica mea era croitoreasa. O croitoreasa autodidacta, dar plina de indemanare si imaginatie, nu a facut niciodata scoala pentru asta, dar se descurca de minune datorita talentului nativ. Ajungea sa ii descriu ce vreau si, imediat, imi schita cum se pricepea mai bine modelul.

Camera de zi a bunicii era locul meu preferat, masa mare de lemn pe care croia, cu un sertar incapator plin de resturi ale materialelor cu care lucra, masina de cusut, mecanica, evident, bufetul cu vitrina si sertare pline cu gheme, papiote si alte maruntisuri, erau raiul meu si al papusilor care beneficiau de haine noi destul de des.

Bunica cosea pentru femeile din sat o gama variata de lucruri mai mult sau mai putin pretentioase: sorturi, capoate, rochii, bluze, fuste, camasi de noapte, lenjerii, fete de masa; in general, cam tot ce i se cerea. Se descurca de minune, in opinia mea. De la ea am invatat sa croiesc fara tipar de hartie; doar dupa un desen facut direct pe dosul materialului pliat in doua, pe lungime sau latime, masura cu centimetrul, il indoia, il punea pe material, punea semne si trasa cu o coaja de sapun (mai tarziu cu o creta de croitorie) tiparul, apoi croia cu foarfeca la distanta de doua degete de conturul trasat. 

Urmau: insailatul pieselor una de alta, prima proba, cusutul la masina, retusurile si rascroielile unde era cazul, inca o proba, finisajele, surfilatul marginilor pe dos, butonierele si altele. Inca de atunci imi erau familiare materialele folosite: poplin, stamba, finet, olanda, batist, diftin, tercot, doc, satin si furniturile gen rejansa, patente, mos si baba, nasturi, papiote, ace de masina, ace de cusut, bolduri (ace cu gamalie) si altele asemenea. 

Am fost beneficiara multor lucruri cusute sau lucrate de bunica; peste ani, cand mi-am luat o masina de cusut electrica, venea la mine sa-mi coasa, se bucura ca un copil de usurinta cusutului, zicea: cu asta te joci, mama! Dupa alti ani s-a stricat si masina mea, nu a mai fost bunica si n-am mai cusut nici eu.

Sunt perfect constienta si recunoscatoare pentru gena mostenita; priceperea, indemanarea, imaginatia, nelinistea mainilor care nu pot sta degeaba gasindu-si mereu de lucru sunt abilitati lasate de bunica si sunt madra de asta. 

I-am fost recunoscatoare si peste ani, cand locul cusutului in joaca a fost luat de o papusa de fata, adevarata, pentru care am stiut sa mesteresc mereu lucruri frumoase si interesante. 

Daca ma gandesc bine, probabil ca in urma cu ceva timp am gresit drumul si ar fi cazul, sa schimb masina...de cusut.