duminică, 27 aprilie 2014

Rubarba sau rabarbar?

De cand ma stiu, pe planta asta ca un brusture acru, am numit-o rabarbar dar mai nou vad ca este cunoscuta sub numele de rubarba. Indiferent insa de ce nume poarta este un ingredient deosebit in deserturi!


Cel mai des, de cand apare pana la sfarsitul sezonului o folosesc in prajituri, in diferite combinatii, uneori in compot, foarte racoritor vara pe caldura si ca rasfat suprem in dulceata, pe care o folosesc mai apoi tot pentru prajituri.
Una din retetele favorite este aceasta pe care am facut-o astazi, cum altfel decat usoara si rapida!
Asadar, nu stau prea mult pe ganduri si daca tot am strans ieri cateva tulpini frumoase hai sa le pun intr-un desert gustos tare.
Pregatesc tava, unsa si tapetata, curat tulpinile de rubarba de pielita, le tai cubulete si le presar cu zahar intr-un castronel.

Urmeaza fireste compozitia blatului. Amestec bine in urmatoarea ordine:


2-3 oua in functie de marime, amestecate spumos cu
10 linguri cu zahar
10 linguri cu ulei
10 linguri cu lapte
coaja rasa de lamaie, vanilie
15 linguri cu faina amestecate cu o lingurita praf de copt 


Rezulta o compozitie ca cea de chec pe care o torn binisor in tava, asez deasupra cubuletele de rubarba.
Apoi, prepar un fel de topping de aluat, amestecat repede cu degetele astfel incat sa rezulte niste firimituri:
30 grame unt rece
60 grame zahar
100 grame faina plus 1/2 lingurita praf copt


Iau cu amandoua mainile firimiturile rezultate si le repartizez bine peste "aranjamentul" din tava si la copt, in cuptorul preincalzit!


Aproximativ 40 de minute la 180 de grade, cand e rumena si frumoasa o probam cu scobitoarea si gata.


Asta e tot, am obtinut o prajitura pufoasa la interior, crocanta deasupra, cu un gust inegalabil dulce-acrisor.
Zau!


 

sâmbătă, 26 aprilie 2014

Tarta de sezon

Tarta cu branzeturi si spanac este una dintre favoritele mele in materie de tarte aperitiv, mai ales ca se face repede si se utilizeaza/valorifica  dupa fantezie, ce avem la indemana sau ce ne place mai mult. Si cum dupa sarbatori intotdeauna am resurse destule prin frigider in materie de branzeturi incat pot depasi lejer cele quattro formaggi, zic sa pun la cale o combinatie...
Si cand zic ca e simplu, rapid si gustos nu mint, sa vedeti ce tarta de toata isprava:
Un pachet aluat foietaj, se desfasoara, se niveleaza putin, se taie dupa forma tavii, plus 2-3 centimetri in plus, sa se ridice pe marginea formei, se aseaza binisor in tava si se pregateste umplutura.


Frunzele intregi de spanac/baby spanac/urzici/leurda sau combinatii dintre ele, dupa preferinta, se pun la calit  intr-o tigaie incapatoare in care am topit o lingura de unt, vor scadea vazand cu ochii si o sa ramana cam o jumatate de farfurie de supa dar sunt suficiente.


Pana se racesc verdeturile se pregateste amestecul de branza, in total cam 600-700 grame branza de care dispunem: ricotta, cas, telemea, branza de vaci (eu din astea am avut), 2 oua, 2 linguri pline cu smantana, sare dupa gust, putin oregano sau ce ierburi preferati.

Se combina verdeata calita si racita cu amestecul de branza, se rastoarna in forma peste aluat, se acopera cu fasii de aluat in ce arhitectura se pricepe fiecare, se unge cu ou si se presara cu putin oregano, cu susan sau alte seminte si se da la copt.

 

In cuptorul preincalzit se coace 45 de minute la 175 de grade.
Ne dam seama cand e gata dupa aroma care umple casa si dupa culoarea frumoasa si rumena. De preferat sa fie taiata cand s-a racit, sa nu se sfarame, dar...

Bunatate garantata!
Cu resturile de aluat am mai mesterit ceva delicios, in postarea urmatoare, maine dimineata.
 

joi, 24 aprilie 2014

Noutati

Poate nu intotdeauna cand vorbim de noutati ne vin in minte toate aspectele. Acum asteptam noutatile de la stiri, intamplari, evenimente de la noi si de pretutindeni. De multe ori, ar trebui sa ne oprim o clipa si sa ne bucuram de ceea ce ne inconjoara, mai ales acum, la venirea primaverii!


Astea zic si eu noutati...cand toata natura prinde viata si se innoieste in fiecare zi: cu o ramura inverzita , alta inflorita, gazele amortite prind a se misca din nou, pasarile plecate revin si isi construiesc harnice, cuiburi noi, iarba isi scoate straiele verzi din lada iernii...parca si noi ne-am innoi cu cate ceva!

Nu intamplator Sarbatorile Pascale sunt acum, sarbatoarea trecerii de la moarte la viata, de la asprimea iernii la innoirea si renasterea primaverii!

Daca privesc mult in urma, prin ochii copilariei mele, revad bucuria innoirii odata cu venirea primaverii. Isi faceau aparitia in ograda noastra mieii care primeau nume si tovarasi de joaca de nadejde, randunelele reveneau la cuiburile de sub stresini si ne salutau galagioase, berzele isi ocupau si reparau cuiburile cocotate in varful stalpilor, apoi clostile scoteau pui pufosi si zgomotosi si tot asa, in fiecare zi cate ceva nou.


Parintii mei semanau gradina cu tot ce aveam nevoie pentru o recolta noua si in acelasi spirit toata lumea primea ceva nou de imbracat, mai ales noi, copiii.


Mama ne innoia in fiecare an inainte de Pasti, dupa moda vremii: ghetute de lac in doua culori, rochita de catifea sau fustita plisata, pardesiu subtire de primavara, pantaloni si vestuta de stofa, camasute, sosete crosetate din bumbac alb...


Cum sa nu astepti ziua de Pasti! In saptamana mare parca se innoia toata casa si curtea si un suflu nou si proaspat se instala de la un capat la altul. Copii fiind primeam sarcini si treburi marunte, pentru puterile noastre, mult mai tarziu am realizat ce era pe capul maica-mii, care mai mult ca sigur dupa ispravitul treburilor ar fi avut nevoie de niste picioare noi...


Acum, daca ma gandesc bine, pe langa bucuria innoirii de afara mi-ar prinde bine in fiecare primavara (si nu numai...) ceva nou pentru spirit, ganduri bune si proaspete cu mai putine griji, ca pe vremea cand gatita frumos, cu rochita noua ma leganam in soarele primavaratic!


Mi-as dori, ca in fiecare primavara sa avem puterea si intelepciunea de a privi lumea prin ochii copilariei, am vedea lucrurile din alta perspectiva, mai interesante si sigur, am vedea multe noutati...dar nu la stiri!


duminică, 13 aprilie 2014

Tarta cu visine- reteta de post

Ca sa nu stau degeaba pe langa doua banane mai mult decat coapte, zic sa le folosesc eficient intr-un aluat de ceva...Asa ca le-am integrat in reteta de tarta cu visine, de post .


In timp ce visinele se scurg de zeama (pentru ca au fost congelate), pregatesc forma de copt (o forma rotunda cu pereti detasabili, diametru 26 cm.), unsa si tapetata bine cu faina si ingredientele pentru aluatul de tarta:


1 cana zahar pudra
cele doua banane extracoapte
175 ml ulei
375 ml apa (minerala de preferat dar nu obligatoriu)
1 lingurita plina praf de copt amestecat cu
3 cani faina
vanilie, coaja rasa de lamaie sau portocala


Se amesteca bine pana la omogenizare si se rastoarna binisor in forma pregatita anterior apoi, se garniseste cu visinele scurse, nu excesiv ca e buna si putina zeama, dar putina...


Asa gatita frumos, tarta trece la cuptor pentru 25-35 minute la 180 de grade.
Asta, chiar trebuie sa se raceasca pentru a putea fi taiata. Asa ca ne inarmam cu rabdare si degustam placinta cu mere pana se raceste.


Reteta este fara banane, eu le-am pus asa de incercare, pentru cine nu agreeaza gustul bananelor in prajituri nu e nici o problema sa nu le foloseasca.


Acum, ca deserturile s-au rezolvat o sa ma gandesc la ceva retete de mancaruri, saptamana aceasta de post, bineinteles. O sa vina si randul pregatirilor de Pasti dar, pana atunci sa avem o saptamana curata si binecuvantata.


Placinta cu mere, de post

De Florii, mi se pare firesc sa ne cinstim si cu un desert pe langa traditionalul peste. Si ca sa putem manca linistiti si saptamana viitoare, in caz ca ramane, desertul va fi de post. Asadar m-am ocupat de o placinta cu mere si o tarta cu visine si banane, amandoua de post, cum spuneam.
Pentru placinta cu mere, pregatim mai intai merele, obisnuit: rase, calite cu o lingura de margarina, zahar (nu mult daca sunt merele dulci) si scortisoara, mie imi place mai multa.


Apoi, pana se calesc merele trecem la aluatul pentru foi si amestecam in urmatoarea ordine:
6 linguri zahar
un praf de sare
13 linguri cu ulei
coaja rasa de lamaie, vanilie
15 linguri apa minerala
1 praf de copt si un varf de cutit amoniac amestecate in
600-700 grame faina

Se framanta un aluat elastic si daca mai necesita putina faina mai punem in timpul framantatului.
Impartim aluatul in doua parti egale si intindem doua foi pe masa infainata.

In tava unsa asezam o foaie, presaram putin pesmet sa absoarba sucul in exces al umpluturii, asezam un strat generos (la mine toate umplututile sunt generoase!) de mere, mai presaram scortisoara si asezam frumos deasupra cea de a doua foaie.

Lipim marginile aluatului de la ambele foi, intepam cu furculita din loc in loc, sa iasa aburul si sa se patrunda aluatul la copt.

Fiind de post, nu putem unge cu ou  asa ca eu am o metoda simpla sa-l inlocuiesc. Intr-o cescuta pun o lingurita cu gem, s-a nimerit sa am de caise la indemana dar e bun de care avem, il dizolv cu putina apa calda si ung frumusel foaia de deasupra, se coloreaza foarte frumos la copt si nu mai trebuie sa pudram cu zahar daca nu dorim.

Cam astea fiind toate operatiunile, se da tava la cuptor pentru 40 minute la 175 de grade, cand este coapta se desprinde de marginea tavii si aluatul e frumos rumenit.

E o prajitura simpla si buna, chiar daca reteta e de post, pe cuvant!
De preferinta, se taie cand s-a racit...as vrea eu! Sarbatoritul meu nu are rabdare...


La multi ani cu sanatate tuturor celor care poarta nume de flori, autohtone sau exotice!



O sa revi si cu reteta de tarta cu banane si visine.

vineri, 11 aprilie 2014

Treburi Iepuresti

Decoratiuni Pascale cu iepurasi si ousoare!

Dupa ce ne-am spetit in fel si chip si nici un cotlon din casa nu a scapat de curatat-maturat-sters-spalat-lustruit si altele asemenea, ne asezam/pravalim, ne admiram opera si adulmecam aerul proaspat. Ei, acum pot veni Sarbatorile Pascale! Si cel mai mult din toata treaba asta imi place partea cu decoratul tematic, vopsitul oualor, coptul bunatatilor dulci si nu numai.
Si daca tot am pomenit de stat putin si tras sufletul, am aruncat un ochi peste ceva decoratiuni si alte idei bune si mi-am zis sa le pun in pagina asa, inspirational...

Pauza de un biscuit si o cafeluta, sa ne vina ganduri bune, curate si frumoase, ca pana la urma astea conteaza mai mult ca decoratiunile!
Si cum copilul din mine nu-mi da pace iar o parte din arsenalul meu deco de Pasti asteapta, o sa ma apuc cu drag  de niste treburi Iepuresti!